Semnele care anunță că o relație se termină

Îți mai aminteșți perioada adolescenței când îți plăcea de cineva în secret dar nu aveai curajul să îi spui celui/celei de care te-ai îndrăgostit sau cu care pe atunci îți doreai o relație serioasă?

Deși nu știai dacă respectivul îți împărtășește sentimentele, tu dezvoltai în mintea ta o întreagă poveste de iubire: cum ar fi dacă v-ați căsători și a-ți trăi fericiți până la adânci bătrâneți?

Fiecare privire sau gest a celuilalt reprezenta pentru tine o dovadă că te place. Chiar dacă nu aveai o confirmare, strângeai fiecare gest într-o cutie specială din inima ta ca o dovadă de iubire care să îți hrănească speranțele. Poate unele s-au concretizat, poate altele nu, însă fiecare experiență de atunci a contribuit la alegerile tale relaționale de mai târziu.

Când relația se termină chiar înainte să înceapă

De multe ori unele relații se termină chiar înainte să înceapă. Acestea sunte acele relații complicate, ce au loc doar în mintea unuia din participanți. Chiar dacă poate s-au întâlnit de câteva ori și s-au simțit bine împreună, fără confirmarea verbală a amândurora, nu există relație.

Poate pentru unul a te întâlni cu cineva și a petrece timp împreună nu este egal cu același lucru pentru celălalt. De obicei partea feminină stă mai bine la acest capitol, unde pot dezvolta o întreagă poveste de iubire după prima întâlnire, pentru că așa suntem noi femeile create, mai emoționale. Bărbații gândesc mai logic de obicei, iar pentru ei lucrurile trebuie să fie evidente, negru pe alb, dovezi palpabile. Deși, am întâlnit multe cazuri în sesiunile de terapie cu clienții, în care și bărbații, din dorința de a se angaja într-o relație serioasă, se grăbesc cu interpretările și acțiunile, fără a verifica dacă și ea vede lucrurile la fel.

Atenție la contextul în care ajungi să te întâlnești cu cineva: dacă vine după o despărțire sau dacă este într-o perioadă nefavorabilă din viața lui, cel mai probabil nevoia acelei persoane este de sprijin, pansament, consolare și nu neapărat de a avea o relație.

Însă mulți acceptă acest compromis în relație doar pentru a primi acele beneficii de care au nevoie în acel moment, fără a fi atenți la costurile ascunse cu care vine acest tip de relație. De fapt, niciunul dintre parteneri nu își vor vedea nevoile împlinite cu adevărat. Cel care este dispus să facă orice pentru a fi cu cineva, va ajunge consumat pentru că nu va primi ceea ce așteaptă, și nici nu are curaj să ceară. Iar cel ce primește fără să depună prea mult efort, se va bucura de beneficii până când altceva/altcineva mai interesant va apărea la orizont, că doar orice vine “pe tavă” nu este apreciat.

Când se termină doar pentru unul din parteneri sau ambii, dar continuă să stea în relația de cuplu

Din păcate această situație se întâlnește în foarte multe cazuri. În mintea unuia dintre parteneri apare separarea, însă nu o comunică cu celălalt, de teamă, sau pentru că sunt anumite beneficii de care este conștient sau nu.

Însă, în multe relații sau mai bine spus parteneriate, pentru ambii e terminată de mult relația dar stau din obișnuință, datorită unor circumstanțe, de teamă că nu vor mai găsi pe altcineva, de teama reacției celuilalt, copii, și multe alte motive. Sunt pur și simplu colegi de apartament, unii chiar și pentru o viață întreagă. Sunt așa-zișii “singuri în relație”, ce și-au pierdut speranța unei iubiri împlinitoare, dar care nu adresează problema nici măcar unul față de celălalt. Ajung astfel să se angajeze în tot felul de comportamente și activități ca să nu stea în relație: muncă foarte multă, consum de substanțe, jocuri de noroc, își mută atenția totală doar asupra copiilor, diverse pasiuni ce implică deplasări singur, fără partener.

Astfel, ambii parteneri că își refuză șansa la bucurie și la o relație care să îi împlinească din toate punctele de vedere. Mai mult de atât, își creează o imagine negativă despre relații pe care o transmit mai departe copiilor și celor din jur. Astfel de persoane sunt de obicei negativiste, furioase, nemulțumite, critice cu sine și cu ceilalți, pentru că în sufletul lor trăiesc, de fapt, o mare neîmplinire.

Revenind la semnele care anunță că relația e terminată, aș menționa următoarele:

1. Nu mai aștepți cu bucurie să ajungi acasă să îți îmbrățișezi partenerul, ba mai mult, te angajezi în alte activități ca să ajungi mai târziu acasă.
2. Nu mai faceți planuri de viitor sau proiecte comune, adică nu mai faceți echipă.
3. Va certați din ce în ce mai des și de la nimicuri.
4. Nu vă auziți și nu vă vedeți cu adevărat unul pe celălalt, de asemenea nici nu mai ești atent la nevoile celuilalt, nu îți mai bați capul să îl înțelegi.
5. Fiecare are acele “porți de ieșire din relație” care ar putea fi: petreceți din ce în ce mai puțin timp de calitate doar voi doi, fie că ieșiți tot timpul în grup sau că aveți de lucru, ieșiri separate și nu vă mai “sincronizați”, pasiuni ce implică plecarea unuia din parteneri doar singur mai mult de 50% din timp.
6. Apare mereu ceva de făcut, altceva decât să petreceți timp împreună.
7. Vacanțele nu le mai petreceți în doi, ci mereu mai sunt și alte persoane.
8. Sunteți mereu într-un fel de fugă: poate călătorii în locuri noi, pasiuni noi, orice ca să vă țină ocupați și deconectați unul de celălalt.
9. Nu te mai destăinui partenerului, ci ai persoane de încredere doar în afara cuplului.

Acestea pot fi unele dintre semnalele care, dacă sunt conștientizate și se iau măsuri la timp, poate fi salvată relația. Însă dacă nu acționezi și speri că timpul le va rezolva, de fapt, problema se va accentua, se vor aduna și mai multe nemulțumiri, reproșuri, greșeli, relații paralele și, în final, despărțirea, care va fi și mai dureroasă.

Un alt instrument prin care îți găsești 100% răspunsul, care mie îmi place cel mai mult este prin întrebări. 

Astfel, ești sigur că răspunsurile sunt doar ale tale și bazate pe ceea ce simți.

Ia-ți timp înainte de a răspunde la ele și asigură-te că vei fi sincer.

Ce-ți dorești tu de fapt astăzi de la relație?

Simți că te încarcă și te motivează sau te trage în jos și îți consumă energie? Dacă te consumă, s-ar putea să fie o relație dezechilibrată.

Ce ți-ai dori să se întâmple și nu s-a întâmplat încă? depinde doar de tine sau de celălalt? sau de amândoi?

Cât timp ești dispus să aloci pentru a lucra cu adevărat la relație? și aici mă refer la timp, energie și resurse.

Îți dorești într-adevăr să fii cu acea persoană sau este vorba despre altceva? ce te atrage cel mai mult la celălalt?

Ce nu îți place la celălalt?

Cât de liber te simți în relație? cum erai înainte de relație și cum ești acum? observi o evoluție?

Pe o scară de la 1 la 10 cât de autentic ești cu celălalt și cât de mult încerci să nu îi arăți anumite părți ale tale?

Cât de deschis vorbiți despre ce vă doriți cu adevărat unul de la celălalt?

În ritmul în care merge acum, cum crezi că va fi peste 1 an, 3, 10?

Te vezi cu persoana respectivă și peste 10 ani? dar 20? dar 30?

După ce răspunzi la întrebări, mai recitește odată ce ai scris și vezi ce concluzii poți să tragi.

Relațiile sunt un dar de care nu știm încă să ne bucurăm. Ele reprezintă acel lipici minune care unește bucățele din puzzle-ul vieții. Dacă reușești să te aliniezi cu persoana potrivită, dacă ești dispus să lucrezi cu adevărat la construcția unei fundații solide în relație, viața poate fi cu mult mai împlinitoare: orice eșec sau provocare este gestionată mult mai bine când știi că mai este cineva cu tine și te înțelege, te ascultă și te sprijină cu adevărat.

Sentimentul unic de “ACASĂ”

Nu există relația perfectă, ci există relația perfectă pentru tine pe care o construiești cu partenerul de cuplu, pas cu pas, prin implicare și dedicare activă.

Nu poți să ai succes doar într-un anumit domeniu în viață și să spui că gata ești împlinit. Este o minciună care ține de cald, aparent. Astfel, ne scuzăm de la a ne uita cu adevărat în sufletul nostru și ne angajăm în diverse comportamente ce produc dezechilibru în sănătatea fizică sau mintală.

Avem nevoie de acel echilibru pe toate planurile, echilibru ce nu este atât de greu de atins sau mai bine spus de văzut. Uneori este suficient să te uiți cu adevărat la ce se întâmplă și să fii conștient de ceea ce faci.

Nu le mai vedem însă, pentru că ne-am obișnuit să trăim în automatisme, frici, limitări și să urmăm așa-zisele exemple din jurul și din mediul nostru, fără să ne punem întrebarea dacă ele sunt potrivite pentru noi.

Pe final, te invit să reflectezi la întrebările din acest articol, precum și la următoarea:

Când te gândești la cuvântul “acasă”, ce emoții experimentezi, ce gânduri și imagini, exemple îți vin în minte? Unde ești tu în raport cu acele imagini? cât de departe sau aproape ești de a trăi cu adevărat acel “acasă”?

Te îmbrățișez cu drag,

Raluca